Family meeting!

-Stii ca asa face mereu, ii replica sec.
Ii arunca o privire.
-Ma lasi sa te pansez? intreba. Te rog frumos, are sa se infecteze.

Derek
Isi musca buza.
-Doar e fratele meu nu? raspunse retoric. Duse mana la rana si presa usor ca sa verifice in ce stadiu era. Intoarse capul spre ea si o privi bland. Sa incep sa ma incapatanez ca nu vreau? As scapa oare?

-Nu, nu ai scapa, te-as tintui la pamant cu propria mea greutate si tot te-as pansa.
Se ridica de acolo si se grabis a ia trusa de care avusesera nevoie de atatea ori pana atunci.
Il puse sa se intinda pe canapea, care era maricica.

Derek
Nu! Normal ca nu avea sa scape de incapatanarea ei! Dintre ei doi ea crescuse a fi cea mai mare si mai ... in fond ea era singura incapatanata careia inca nu ii putea rezista. Poate era din cauza ca o iubea sau din cauza privirii ei care ameninta sa il joace in picioare.
O asculta intinzandu-se pe canapea.
-Sa nu doara! spuse razand.

-De durut o sa doara, spuse, aruncandu-se in genunchi langa canapea, sa poata face treaba mai bine[pansatu' i mean]. Preferi sa iti dau cu o caramida in cap, sa te las inconstient si asa sa nu te mai doara?
Se prefacu ca se gandeste.
-Defapt daca as face asta, ai iesi mai rau din ecuatie cu o gaura in piept si cu un cucui in cap.

Derek
O privea in continuare amuzat si in acelasi timp innebunit [in sensul bun al cuvantului] de ceea ce facea.
-Sa nu faci ceva de genul! o atentiona. S-ar putea sa vreau sa mai stau in corpul meu mai multi ani de acum incolo!

Zambi si il ajuta sa isi dea tricoul jos.
Arunca o privire si trase aer in piept, vazand rana.
-They are so going to pay for this! sopti pentru ea.
Lua nu stiu ce din cutie si incepu sa ii curete rana cat putea ea de bland.
-Hold still!

Derek
Ridica putin capul sa vada cum arata rana dupa ce isi dadu bluza jos de pe el.
-Am avut altele si mai aiurea! o asigura. Doar nu fusese ea cea care il ajutase de atatea ori sa se peticeasca. Bine ca acum ma avertizezi! Data trecuta mi-ai jupuit nervii de vii!

-Nu e vina mea ca te miscai ca gelatina si nu te mai plange, esti barbat in toata firea.
Se incrunta, ajungand aproape de ultimul retus inainte sa bandajeze.
-Am zis sa stai nemiscat, Derek!!

Derek
-Dar bine ca nu esti tu ala care sta jos si indura! rosti printre dinti. Imi intepenesc oasele aici! mormai suparat.
Incerca sa stea nemiscat cat putea dar deja i se puse un junghi la fund si ameninta sa se ridice de acolo inainte sa isi vada rana acoperita.

Isi dadu ochii peste cap si peste 15 secunde, incepea sa bandajeze locul cu pricina.
Ramase in genunchi, admirandu-si opera de arta.
-Gata esti!

Derek
Incepu sa fredoneze un cantecel pe care si-l amintea vag din ultima calatorie cu masina. Isi luase carnetul intre timp pentru ca avea nevoie de el la intalnirile cu politia dar nu mai condusese de cel putin 3 luni de zile.
-Pot sa ma ridic? se ridica el inainte sa astepte raspuns.

-Poti sa te ridici! spuse, desi el o facu inainte sa ii dea ea permisiunea.
Ofta si se ridica cu greu, pentru ca amortise, dupa care se aseza pe canapea langa el.
Discret, o cauta din priviri pe Liz. Plecase?

Derek
Isi trecu mana pe dupa umarul ei si o saruta pe crestet in felul lui specific in care asta insemna un "multumesc" care oricum nu avea sa iasa din gura lui decat poate sub forma de mormait.

Liz
Aparu in fata lui Chloe in camasuta ei de noapte si in sosetele ei cu girafe si zambind.
-Eu plec la State Capitol! Ai grija de tine! se uita la Derek. Ai grija de voi! Ma intorc dupa ce reusesc sa fac ceva! pleca inainte sa ii dea vreo sansa sa zica ceva contrar.

Zambi cand ii simti buzele pe crestet si isi inalta ochii cand o zari pe Liz.
Sari in picioare, gata sa ii dea un cap in gura lui Derek, dar fantoma disparuse.
-Sa vezi tu ce o sa-ti dau eu tie! tipa suparata desi stia ca nu avea sa fie auzita de Liz si ca oricum nu avea ce sa ii mai dea. Sa o omoare iara?

Liz
Lasa in urma ei un raset amuzat de copil si o urma din buclele ei blonde.

Derek
Se dadu rapid inapoi ca sa nu isi ia un cap in gura si ridica o spranceana incurcat.
-Ce am mai facut? o intreba.

Isi trecu o gheara prin buclele alea, dar nu prinse decat aer.
Se intoarse cu fata spre Derek.
Scutura din cap.
-Nu. Nu tu. Liz.
De ce se intorcea totul impotriva ei?
Se puse din noupe canapea si isi propuse sa ramana acolo. Era obosita. Noaptea trecuta nu dormise, fusese cu Derek. Apoi Simon. Apoi lupta. Era franta, nu obosita.

Derek
Privirea ei il speria!
Inghiti in sec.
-Asta tot nu m-a linistit sa stii! ii marturisi cu cel mai sincer glas al lui. Vrei sa mergi in...dormitor? privi in alta parte stanjenit de propunerea pe care o facu singur.

Dadu din cap in semn ca da, voia.
Ea nu intelesese sensul pervers, deci se incrunta usor cand il vazu ca se uita in alta parte.
-Sa mergem!
Se ridica si il ajuta sa se ridice si el.

Derek
Regreta ca se sprijini de ea ca in felul asta o putea baga usor in pamant si fara stres.
-Imi pare rau! spuse, pentru asta si tusi odata facand semn spre scarile pline de pete.
Daca ar fi fost albe ar fi fost gen 101 dalmatieni.

-Nu-i nimic, nu e departe! spuse cu respiratia usor taiata.
Se uita spre scari si ofta.
Clatina din cap.
-O sa incercam sa le scoatem cat de cat la lumina maine.

Derek
Pana atunci fusese numai bine.
O casa destul de primitoare...cu fantomele ei bineinteles dar pana atunci destul de primitoare.
-Las-o balta!

Pana maine, da, o lasa balta.
Urcara impreuna scarile si intrara in dormitorul lui Derek, pe care defapt il imparteau de la o vreme incoace.