Family meeting!

-Trebuie sa ma ajuti sa le reperam! Doar tu imi mai poti fi de ajutor! se planse ea lui Liz.
Il vazuse cu coada ochiului pe Simon si o mancase limba sa il intrebe unde plecase asa, dar sa discute cu Liz era mai important decat o cearta.
Derek arata rau, dar macar nu mai era in pericol sa ii sara matele in aer.
Ea isi imbratisase singura corpul, incercand sa se opreasca din tremurat. Era singura care scapase nevatamata. Cu o vanataie mica pe brat si atat. Se simtea prost.

Derek
-Ma bucur ca ne-am inteles!
Schiopata inapoi spre living.

Liz
-Si o sa fac asta! O sa ma duc la Ade! Si o sa incerc sa o fac atenta la mine desi sunt sigura ca acum numai atenta nu e! Cu toti aia pe langa ea!
Ii urmari privirea si se uita la Derek.
-Oh!

Derek
Ii facu cu mana lui Chloe si se apropie de ea.
-Esti ok? o intreba serios.

Isi facu un dus,apoi se schimba si isi lua gecuta pe el si trase rucsacul pe umeri.Deschise usa incetisor si se chinui sa paseasca cat se putea de silentios pe hol.

Clatina din cap, exasperata.
-Nu! Liz, gasesti unde le-au ascuns pe fete si vii sa ma anunti, nu poti sa te descurci fara mine.
Cat de selfish a sunat.
Se intoarse cand auzi vocea lui Derek.
-Sunt ok. Ceea ce tu nu esti!
Se apropie de el si ii prinse mana intr-a ei.

Liz
-Cu siguranta o sa te las sa scapi in mainile nenorocitilor alora si cu siguranta o sa avem atata timp la dispozitie incat sa ma intorc si sa te anunt!

Derek
Se lasa pe canapea si ii prinse mana cu a lui.
-Sunt ok! Stai linistita! Sunt...ciuli urechile si marai. Sunt pe cale sa fiu tras pe sfoara de propriul meu frate!

Ramase lipit de perete ca sa respire.Isi incarca plamanii cu oxigen si apoi continua sa mearga spre scara de incendiu.Parca pe acolo era!Asa credea!Acolo era pe la toate casele prin care fusese.

Ii arunca o privire scurta lui Liz, dar se aseza langa Derek.
-Iti trebuie ingrijiri medicale, spuse si ar mai fi continuat sa il bata la cap daca nu ii atragea atentia asupra lui Simon.
Trase aer in piept.
-I got it. Stay here!
Se ridica si o lua pe scari la etaj. Si dadu de Simon, care... cauta ceva?
-Pot sa te ajut cu ceva?

Ramase drept,intepenit.
Inchise ochii si se intoarse incet spre ea.
-Da,cautam!sopti si ii arunca un zambet strengar.

Ii zambi si ea, putin mai rigid, dandu-si seama ca ascundea ceva.
-Ce-ti mai face mana? intreba, aratand spre mana lui.

-Am bandajat-o!Uitasem de ea , sa stii!Acum mi-am adus aminte!Cam inteapa,sa stii!zambi si se uita lung la ea.
-Nu ai treaba cu Derek?

Asta ce mai voia sa insemne?
Isi impreuna bratele la piept si il sfida cu privirea, renuntand la good girl.
-Nu, nu am, Simon. Unde anume aveai de gand sa te duci, daca tot am inceput o conversatie frumoasa ca asta?

-Voiam sa ies sa iau o gura de aer,stii!E cam sufocanta casa asta!Nu prea m-am obisnuit cu aerul!Va trebuie un aparat de aer conditionat,sau un ventilator,daca tot aveti de gand sa va petreceti batranetile aici!

-Oh, pui la persoana a doua, deci tu ...? intreba, ridicand o spranceana.
Inca cu mainile in san, ridica din umeri.
-Aer curat. Ok. Te insotesc. Si eu am nevoie de asa ceva.

-Nu!Derek are nevoie sa ii pansezi rana,Chloe!Iar eu am nevoie sa fiu singur si sa ma gandesc!ii explica si avansa.
Probabil era ultima oara cand avea sa o mai vada.
-Nu m-ai imbratisat cand am venit!

-Da, trebuie sa il pansez. Nu mai bine vii cu mine la el?
Se incrunta si vazand ca avanseaza isi dadu bratele jos din san si se grabi sa se puna in fata lui.
-Vrei sa o fac acum? intreba si instinctul ii explica gandirea lui Simon: avea sa faca ceva nesabuit. Si nu voia sa il lase.

-Da,vreau sa ma imbratisezi cum nu ai mai facut-o de mult!intinse bratele spre ea.
-Te rog?!
Avea nevoie sa se simta iubit,pentru doua secunde sau mai mult.

Ezita o singura secunda, dupa care trase aer in piept si mai facu pasul care ii despartea, prinzandu-l cu bratele de gat si punandu-si barbia pe umarul lui.
-Stai aici...

-Nu pot!sopti si ii raspunse la imbratisare.Inchise ochii si isi simti inima batand mai repede.
-Nu pot!Imi pare rau,Chloe!TRebuie sa imi repar greseala!Iarta-ma!Iarta-ma si tu,Derek!sopti,stiind ca-l aude.

-De ce sa te iertam? Nu trebuie sa iti repari nicio greseala! Suntem impreuna in asta, Simon, noi toti! Nu face o prostie de genul doar din orgoliu. Nu ne face asta! spuse panicata, fara vreun gand sa il lase din brate.

-Imi pare rau!sopti si se desprinse din imbratisarea ei.
-Iarta-ma,te rog!Iertati-ma!zambi stramb si pasi in spate.Ne vedem curand,sper!Dar daca nu ne vedem... sa stii ca mai gasesti o copie din desenele mele aici!ii arunca o cheie de la o cutiuta dintr-o banca de undeva din New York si zambi.
-Sunt sigur ca o sa te descurci si o sa gasesti locul!ii facu cu ochiul iar apoi ridica mana in aer si o lasa brusc in jos,izbind ceva de podea.Holul se umplu de fum si o lua la fuga spre scara de incendiu.Deschise usa ,se prinse bine cu mainile de bara si sari de acolo,de la etaj.Aterizarea fu dureroasa,bratul il intepa,scanci.Se uita in sus,ridicandu-se.

Prinse cheia in ultima clipa si isi ridica privirea spre el.
-Stai! spuse, dar deja un fum gros o invalui si incepu sa tuseasca, incercand sa il zareasca.
Dar cand fumul se risipi, el nu mai era.
-Pentru numele...
Se apleca in jos pe o fereastra.
-Ai grija, Simon!

Derek
Le asculta discutia in liniste sperand doar ca Simon avea sa fie bine acolo unde se ducea si doar sa nu cada in capcana.
Nu avea ce sa ii ierte. Doar nu fusese vina lui pentru nimic. Fusese doar indeajuns de prostovan ca sa o creada pe Gwen.
Inchise ochii si se lasa pe spatarul canapelei si ofta.
-Ai grija Simon! Ai grija! sopti pentru el.

Ii arunca o ultima privire lui Chloe,dupa care ii intoarse spatele si o lua la fuga.
Avea sa ajunga la autostrada in mai putin de 15 minute,iar de acolo urma sa ia o masina spre State Capitol.Sau oriunde o fi Gwen.

Reveni cu capul inauntru. Ii venea sa sparga ceva, sa se dea cu capul de pereti, sa...
O lua la goana pe scari in jos, si cand ajunse la Derek, care era in aceiasi pozitie[nu ca ar fi stat prea mult ea plecata], deja gafaia.
-A plecat! il anunta, desi stia ca aflase in acelasi timp cu ea.
Trase aer in piept si se grabilanga el, pe canapea.

Derek
Obrazul i se misca involuntar pentru ca stranse din dinti atat de tare incat ameninta sa ii piarda pe toti.
-Da! Stiu! raspunse asa doar ca sa puna o emfaza. Isi flexa mainile pe picioare si deshise ochii pironindu-i in tavan. Eu nu stiu de ce ma mai mira? Ca doar tot ce a vrut el a facut!