Lucruri vechi si marunte..

Simon intra in birou,dupa ce isi lua rucsacul de pe unde il lasase aruncat si se facu comod pe un fotoliu.

Derek ramase singur cu Chloe in living.
Se lasase linistea peste tot...De fapt in mintea lui nu...urechile lui inca auzeau discutiile din casa.
O trase pe Chloe dupa el in birou si inchise usa de la camera cu forta ca sa se FACA SI EL AUZIT!!!!
-Asa!

Se intoarse pe jumatate si incepu sa scormoneasca prin rucsac.Scoase o cutiuta ingalbejita de acolo si apoi o deschise,scotand o seringa lungaa din ea.

Se aseza relaxat pe canapea si o invita pe Chloe in poala la el.
-Am crezut ca...
Isi indeparta insa acel gand pentru ca il avea acum in fata lui, teafar si nevatamat. Ce altceva isi mai putea dori?
-Cu tata ai mai vorbit? il intreba usor privind cu atentie ceea ce facea cu seringa aia.

-Nu!raspunse sec si invarti chestia in manuta lui.Chestia aceea nu era o seringa obisnuita,ci una in care introduceai un cartus de insulina si pe care nu o foloseai doar o singura data!
Isi ridica bluza de pe abdomen si scoase capacelul de la "chestie".

-A plecat de ceva vreme...
De fapt de mai multa vreme...cu matusa lui Chloe...cine stie prin ce parte a lumii seninasera si iar ii pierdusera urma.
-Ma gandeam ca poate ti-ai intersectat drumurile cu el in calatoria asta pe care ai avut-o!
inca nu uitase ziua in care Simon alesese sa plece si nu uitase nici motivul.

-Nu!raspunse iar si infipse varful injectiei in abdomen.Stranse din dinti,injecta incetisor serul,tinu inca cinci secunde acul sub piele si abia apoi il retrase.Isi lasa bluza in jos si puse capacul seringii,apoi o baga la loc in cutiuta maronie.

Se misca inconfortabil pe canapea caci raspunsurile lui ii dadeau o usoara nota de nervozitate.
-Cum te mai simti? incerca din nou.
Ii lipsise.
Si incerca pe cat posibil sa faca conversatiei caci nu isi vorbisera atata timp. Ultima oara cand fusesera despartiti unul ramasese in podul casei in stil victorian in care credea ca sta cu prietenii si celalalt fusesera rapit, impreuna cu Tori si cu Chloe.

-Acceptabil!raspunse in dodii si se lasa cu capul pe spatarul fotoliului,inchizand ochii.

Din nou un raspuns care nu il incanta nici pe departe.
-Vrei mai bine sa ne vorbim prin desene? Poate ca asa o sa te simti mai bine! Desi probabil ca nu o sa fiu atat de bun la asta ca tine!
Trase aer in piept si se ridica de pe canapea cerandu-si iertare de la Chloe. Ii zambi asigurand-o ca avea sa vina inapoi si pleca spre fereastra. Stersesera ei praful dar tot era aer statut si chiar nu voia asta pentru Simon.

-Am invatat sa ma descurc si prin comunicarea fata in fata,in ultimii ani!sopti si inghiti in sec,incercand sa se relaxeze.Incepu prin a-si destinde umerii si prin a-si intinde picioarele.

-Nu prea se vede! comenta Derek intorcandu-se cu fata spre fratele lui care nu se uita la el deloc. Isi puse mainile in san si isi stranse buzele intr-o linie dura. Ce ai facut in timpul asta? Ti-ai exersat puterile? Ai fost in cautare de alti tineri ai experimentului Genesis? Ce ai facut?

-Din toate cate putin!sopti si continua sa tina ochii inchisi,asteptand ca durerea sa treaca incetul cu incetul.

-Simon...
Lasa propozitia in pom pentru ca nu avea nici un sens sa ii toace creierii la ora aia in seara cu problemele lui. Dar hei, el nu era Tori sau Chloe, el voia raspunsuri si le voia pe loc.
-De ce imi raspunzi asa? ii ceru.

-Lumea se mai maturizeaza!Nu mai raspund ca un copil de doi ani!facu abstractie de prezenta lui Chloe si se incrunta.Apoi deschise ochii,dar nu se ridica de pe fotoliu.

Facea cumva aluzie la cum ca el nu se maturizase sau ce?
-Acum cinci ani nu erai un copil de doi ani! Si daca imi aduc aminte imi placea mai mult baiatul ala de atunci! Pe care puteam sa il vad in fiecare zi si stiam unde era si ca isi lua pastilele la timp si ca manca ce trebuia! Si ca nu tine ascunse de mine niste lucruri care ma fac sa vreau sa le stiu si mai mult!

-Rectificare , insulina!ridica aratatorul de la mana dreapta in sus iar apoi inchise ochii.
-Nu te-am vazut de cinci ani de zile , Derek!Nu stiu la ce te astepti de la mine in momentele astea!isi lasa capul intr-o parte,pentru a-l privi.

Nu se simtea in masura sa se bage in conversatia aia, parea personala, intre ei. Isi intorsese privirea cand Simon isi injectase insulina. Desi il vazuse de atatea ori facand-o, inca ii crea o senzatie de discomfort la gandul sa il stanjenea.
Asa ca dupa ce Derek o dadu la o parte din poala lui[desi statea bine], se ghemui intr-un colt al canapelei, mutandu-si privirea cand la unul cand la altul.

-Insulina! se corecta cu mintea extenuata.
Se astepta la un "ce faci fratioare?" sau "ti-am simtit atat de mult lipsa" sau "da te iubesc si eu!!!"... nu la asta.
-Ma asteptam sa fii acelasi Simon! Baiatul acela dezghetat la minte care mi-a zis ca e OK daca sunt cu Chloe si cu care m-am impacat!

-De ce te rezumi inca la asta?sopti si continua sa-l priveasca bland.
-Las-o balta,Derek!

Cum se ajunsese de la o discutie despre insulina si amintiri la asta?
-Mi-e foame! rupsea ea tacerea pe care o tinuse de cand intrasera in incapere, incercand sa le abata atentia.
Ii privi pe amandoi.
-Ar trebui sa mancam ceva, stiti.

-Ma rezum la asta fiindca evident asta e motivul care te deranjeaza pe tine! isi muta cu usurinta privirea de la Simon la Chloe si ii zambi cald. Ma duc sa iti aduc ceva! ii raspunse pe un ton lejer si se misca spre usa.

-Derek..sopti ,fara sa se intoarca.
-Stii ca trebuie sa mananc dupa ce mi-am luat insulina!

Isi dadu ochii peste cap, exasperata. Parca erau doi copii mici.
Se ridica de acolo.
-Te rog frumos, intari catre Derek si il expedie pe usa afara cu o palma la fund.
Se intoarse catre Simon si se puse in fata lui.
-Ce-i cu tine?

-Mancarea poti sa ti-o iei si singur ca ai maini si picioare si cred ca inca mai vezi ca pe usa de la bucatarie scrie tare si mare BUCATARIE!!! incepu sa rada la Chloe si iesi din birou indreptandu-se spre bucatarie.
Incercand sa tina mainile la urechi ca sa nu auda discutia lor.